Bullying la Questfield International College, sesizări care continuă

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită un răspuns structurat, transparent și documentat din partea instituțiilor școlare. Gestionarea corespunzătoare a acestor situații este esențială pentru asigurarea unui climat sigur și protejat pentru elevi, iar lipsa unor măsuri clare poate afecta negativ dezvoltarea emoțională și socială a copiilor implicați.

Bullying la Questfield International College, sesizări care continuă

Ancheta publicată de redacție evidențiază o serie de sesizări repetate privind bullyingul sistematic la Școala Questfield Pipera, care s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările familiei unui elev au semnalat jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei, dar din documentele și corespondența analizate nu reiese existența unor măsuri scrise sau implementate care să ateste o intervenție instituțională concretă și eficientă. Un moment definitoriu în această situație îl constituie un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, perceput ca o presiune de retragere.

Sesizări repetate și lipsa măsurilor documentate

Potrivit materialelor puse la dispoziție redacției, familia elevului a transmis în mod constant, prin emailuri oficiale și detaliate, solicitări către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea acesteia, prin care a semnalat comportamente de bullying și a cerut intervenții clare. Cu toate acestea, răspunsurile primite au fost în principal verbale și informale, fără note scrise, procese-verbale sau decizii administrative care să ateste măsuri aplicate efectiv. Astfel, nu există dovezi documentate privind aplicarea unor sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală a situației.

Comportamente agresive și stigmatizare medicală

În primele săptămâni ale incidentelor, elevul ar fi fost expus zilnic unor jigniri, umiliri publice și excludere socială, în prezența cadrelor didactice. Potrivit relatărilor, aceste comportamente au escaladat, culminând cu stigmatizarea pe criterii medicale. Etichetarea medicală a fost folosită repetat nu într-un context de protecție, ci ca mijloc de ridiculizare și marginalizare, fapt subliniat de specialiști ca o formă gravă de violență psihologică. Această practică, indiferent de prezența unei afecțiuni reale, poate afecta profund identitatea și stima de sine a copilului.

Gestionarea situației: predominanță a reacțiilor informale și presiune asupra familiei

Din analiza corespondenței și a relatărilor, se constată o abordare predominant informală a cazului, bazată pe promisiuni verbale și minimalizarea gravității problemelor semnalate. Familia a resimțit, potrivit propriilor declarații, o presiune implicită de a retrage copilul din școală, reflectată în formulări precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Astfel, responsabilitatea pare să fi fost transferată de la instituție către familie, iar situația a fost prezentată ca o „dinamică de grup” sau o „problemă de adaptare”, nu ca un fenomen grav impunând intervenție structurală.

Confidențialitatea și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod expres, prin documente scrise, respectarea confidențialității datelor sensibile referitoare la situația elevului. Totuși, redacția nu a identificat răspunsuri oficiale care să confirme implementarea unor măsuri concrete în acest sens. Mai mult, conform unor relatări, informațiile ar fi fost făcute publice în cadrul clasei, ceea ce ar fi expus copilul la presiuni suplimentare, inclusiv prin întrebări directe ale cadrelor didactice. Astfel de situații pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând echilibrul emoțional al elevului.

Răspunsul fondatoarei: „Dacă nu vă convine, sunteți liberi să plecați”

Un moment esențial în analiză îl constituie o declarație verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, în cadrul unei discuții directe cu familia. Aceasta ar fi exprimat că, în contextul problemelor semnalate, familia are libertatea de a părăsi instituția, fără a oferi soluții concrete sau măsuri scrise. Redacția precizează că această afirmație este citată conform relatărilor și nu reprezintă o concluzie privind intențiile fondatoarei. Totuși, acest răspuns evidențiază o ruptură între discursul public al școlii și modul de gestionare a situației reclamată.

Documentația instituțională și lipsa unui cadru procedural clar

În locul unor decizii administrative asumate, școala a furnizat un document informal de tip Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Această abordare minimală nu conferă trasabilitate și verificabilitate intervențiilor, ceea ce ridică semne de întrebare asupra eficienței răspunsului instituțional. Lipsa unor planuri de intervenție și rapoarte de monitorizare completează tabloul unei gestionări formale limitate.

Reacția instituției după implicarea juridică

Potrivit documentelor analizate, o reacție mai vizibilă a conducerii Questfield Pipera a apărut abia după implicarea unei echipe de avocați din partea familiei, după opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale. Această succesiune temporală indică, conform analizei redacției, faptul că protecția copilului a devenit prioritară pentru școală în context juridic, nu în urma semnalărilor educaționale și umane inițiale.

Context actual și reacții oficiale

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a remis un email către părinți, în care situațiile semnalate au fost reduse la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare intră în contradicție cu sesizările scrise și documentate privind bullyingul sistematic și ridică întrebări privind recunoașterea și gestionarea reală a fenomenului. Ulterior, au fost raportate contacte informale către alte școli, în care copiii retrași ar fi fost descriși în termeni negativi, fără susținere documentară oficială.

• Sesizări scrise și documentate privind bullyingul sistematic
• Lipsa unor măsuri scrise și implementate în mod verificabil
• Stigmatizare medicală ca formă de umilire repetată
• Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului
• Absența unui cadru procedural clar și a trasabilității administrative
• Declarații atribuite fondatoarei privind libertatea de părăsire a școlii
• Gestionarea confidențialității și expunerea ulterioară a copilului
• Răspunsuri instituționale formale numai după implicarea juridică

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Investigația publicată relevă o disonanță semnificativă între valorile declarate de Questfield Pipera și modul în care au fost gestionate sesizările de bullying și stigmatizare medicală. Lipsa documentației oficiale privind măsurile aplicate și intervențiile asumate ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție oferite elevilor. Declarația fondatoarei și reacțiile predominant informale pot fi interpretate ca semne ale unui blocaj instituțional care a împiedicat rezolvarea eficientă a situației.

De asemenea, întârzierea reacției instituționale până la escaladarea juridică sugerează o abordare reactivă, nu preventivă, în raport cu siguranța emoțională a copiilor. Aceste aspecte subliniază necesitatea unor proceduri clare, transparente și urmărite riguros pentru prevenirea și combaterea bullyingului în toate formele sale.

Redacția continuă să solicite puncte de vedere oficiale și așteaptă clarificări din partea conducerii școlii pentru a echilibra relatarea și pentru a contribui la o înțelegere cât mai completă a situației.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro