Dictionar medical - Corpul uman - introducere


Imprimare Email

CORPUL UMAN

 

APARATE,

SISTEME,

PROCESE

 
Corpul uman - introducere Imprimare Email
HIPOCRATIn Grecia antica, doar zeii aveau puterea de a vindeca bolnavii. in secolul al VII i.Hr., o scoala de gandire materialista a respins orice conotatie de magie in medicina si a dezvoltat observarea metodica a fenomenelor naturale si a organismelor vii. Grecul Hipocrat a jucat, la randul sau, un rol preponderent abordarea pragmatica a medicinei, care excludea orice influenta divina. incepand cu el, diagnosticul unei maladii s-a pus pornind de la anamneza si de la examinarea bolnavului. Lucrarea sa „Corpusul hipocratic” a ramas lucrare de referinta timp de douazeci de secole. Teoria sa a bolilor era datorata alterarii umorilor organismului, mai tarziu se considerau 4 umori, sangele, limfa, bila galbena si bila neagra, al caror echilibru trebuie pastrat constant. Peste secole medicina devine ramura a bisericii, iar credinta in viata de apoi interzicea desecatia organismelor. Aceasta s-a pastrat pana in secolul al XII medicina si chirurgia se separa pentru a forma doua ramuri distincte.
 
Dupa fondarea facultatii de medicina la Montpellier are loc un avant in domeniul studierii anatomiei.
 
Scoala de la Padova, intemeiata in 1250, exclude influenta clerului si porneste studierea ampla a cercetarilor anatomice. Aceasta scoala capata renume mondial, fiind chiar centrul de studii anatomice.
Multi savanti interesati au lasat numeroase lucrari, iar aparitia tiparului a dat posibilitatea oamenilor de a se documenta referitor la tema, atragand multi cointeresati. Descoperirea anasteziei generale, razele X, in prezent microscopul electronic si alte descoperiri fac corpul uman tot mai transparent.
Corpul uman are mai multe niveluri de organizare, de complexitate crescanda. Primul dintre aceste niveluri este de ordin chimic. Molecula de apa, zaharurile sau proteinele se aglomereaza pentru a forma structuri celulare de baza, denumite organite sau „organe mici”(nucleul, membrana...).
 
Celule, tesuturi, organe
 
Celulele, ele insele compuse din aceste organite diferite, constituie unitatile de baza ale organismelor vii. Cu toate ca sunt de forme si de dimensiuni variate, au structuri parabile. Majoritatea contin un nucleu, care se afla intr-o solutie denumita citosol, delimitata de o membrana. Corpul nostru are miliarde de celule, regrupate dupa functii si reunite in tesuturi.
CorpuriDupa natura lor, tesuturile corpului uman se repartizeaza in patru grupe principale: tesut epitelial, conjunctiv, muscular si nervos. Fiecare are rolul sau in organism. Tesutul epitelial are celule de forma regulata, astfel acopera suprafata corpului si captuseste cavitatile interne. Tesutul conjunctiv este constituit dintr-o matrice extracelulara care inconjoara diferite tipuri de celule. Parte integranta a mecanismelor de aparare imunitara, tesutul conjunctiv sustine celelalte tipuri de tesuturi si protejeaza organele. Tesutul muscular, ale carui celule sunt alungite si contractile, participa la miscarile corpului. in sfarsit, tesutul nervos, constituit din neuroni, receptioneaza, produce si transmite informatii, conducand impulsul nervos.
Toate aceste tesuturi apar din primele stadii ale dezvoltarii embrionului. Organele se compun din cel putin doua tipuri de tesuturi primare, structurate diferit.
Tesutul lor principal are rol activ functionarea fiecaruia. Deseori, acesta este protejat de tesut conjunctiv.
Stomacul, de exemplu, este tapetat de tesut epitelial care formeaza un strat de celule inghesuite unele in celelalte. Peretele sau este in mare parte format de tesut muscular, ale carui contractii au ca efect impingerea ti amestecarea alimentelor. Acest tesut muscular este el insusi dublat de un tesut conjunctiv care il sustine si il protejeaza.
Organele pot fi clasificate, la randul lor, in patru grupe: organele compacte(glandele), organele cavitare(viscerele), organele apartinand sistemului nervos.
Fiecare organ lucreaza in concordanta cu alte organe pentru a constitui un sistem, ultimul nivel de organizare o corpului uman. Sistemul digestiv, de exemplu, cuprinde gura, dintii, glandele salivare, esofagul, stomacul, intestinele... care participa toate, individual, la procesul de digestie. Aceste elemente sunt interdependente si coordoneaza lor este indispensabila bunei functionari a sistemului caruia ii apartin.
Sistemul nervos are particularitatea de se ramifica in tot organismul prin intermediul nervilor periferici, centrul sau fiind localizat in creier si maduva spinarii.

Corpul uman este deci compus din diferite sisteme mari (cardio-vasculat, respirator, limfatic, reproductiv, nervos...) care activeaza sinergic pentru a-l mentine sanatos. Corpul uman poate fi comparat cu o piramida ale carei etaje participa, fiecare, la mentinerea unei arhitecturi complexe. Echilibrul intre mediul extern si cel intern este conditia SINE QUA NON pentru ca toate aceste niveluri de prganizare sa-si continue activitatea in mod constant.

 


 

Cautare