Sistemul nervos Imprimare Email

Corpul uman, supus capriciilor mediului inconjurator, isi adapteaza, raspunsurile fiziologice la fluxul continuu al informatiilor care ii parvin din exterior.

Sistemul nervos central

Sistemul nervos central este sediul analizei si integrarii datelor senzoriale li motrice. Acest centru de comanda si control contine 2 parti: creierul propriu-tis(ambele emisfere, cerebel, trunchi cerebral si maduva spinarii).Emisfera dreapta si stanga comanda si percep senzatiile primite din partea opusa a creierului.


EmisfereCele 2 emisfere cerebrale sunt interconectate printr-un pachet de fibre nervoase, denumite corp calos. Diencefalul, sau creierul mijlociu, este situat la jonctiunea celor doua emisfere. El contine talamusul, regiune a creierului ce filtreaza toate informatiile senzoriale ce provin de la intregul organism.
Sub talamus, hipotalamusul este centrul de reglare a foamei, a setei si a temperaturii: impreuna cu hipofiza, el comanda secretiile hormonale.

La baza creierului, trunchiul cerebral este implicat in controlul functiilor vitale(functia cardiaca, respiratorie, digestiei...); cerebelul, in spatele trunchiului cerebral, coordoneaza miscarile si echilibrul.
Lobiin sfarsit, maduva spinarii, este un cordon fin, albicios, cu o lungime de aproximativ 45cm, gazduit in coloana vertebrala. Ea contine fascicule de fibre nervoase care ajung la creier si se reintorc de aici, asigurand transmiterea mesajelor motorii si senzitive. La nivelul sau se gasesc 31 de perechi de nervi spinali care deservesc intregul organism.


Maduva este de asemenea si organ autonom, capabil sa analizeze informatii simple si dea instructiuni rapide cu efect local. Atunci cand ne ardem degetul , de exemplu, retragerea automata a manii se face sub controlul maduvei spinarii.


intregul sistem nervos central este invelit intr-o pelicula numita meninge. Exista trei tipuri de meninge: duramater, groasa si fibroasa, care este situata direct sub tesutul osos; arahnoida, scaldata de lichidul cefalo-rahidian; pia mater, care adera la suprafata tesutului nervos.
Lichidul cefalo-rahidian este un lichid nutritiv care joaca rolul unei perne pentru amortizarea socurilor.
Doua tesuturi nervoase sunt specifice pentru sistemul nervos central. Substanta gri formeaza scoarta cerebrala sau cortexul, ca si mici aglomerari gri, nucleele gri sau bazale, localizati in profunzimea creierului. Se gaseste de asemenea in interiorul maduvei spinarii. Substanta gri este constituita din corpurile celulare le neuronilor, celulelor nervoase. Ea interpreteaza mesajele senzitive si elaboreaza raspunsuri adecvate. Organizarea sa intr-o retea complexa si evolutiva ofera fiintei umane puterea de a gandi.
Substanta alba, situata in maduva spinarii si in interiorul encefalului, cuprinde lungile ramificatii ale celulelor nervoase, denumite axoni, inconjurate de o teaca de substanta grasoasa, responsabila de culoarea lor albicioasa, mielina. Axonii sunt cabluri care asigura conducerea influxului nervos.
Interstitiile tesutului nervos sunt umplute cu celule nutritive ale tesutului interstitial sau nevroglii. Este tesut protector care aduce celulelor nervoase elemente le energetice.


Cortexul este regiunea periferica a creierului. El este compus din substanta gri si prezinta faimoasele circumvolutiuni tipice creierului mamiferelor superioare. Exista 45 de zone specializate in tratamentul informatiilor: ariile senzoriale, bogate in celule rotunde, ariile motorii, ale caror celule sunt in forma piramidala, si ariile asociative, contin celule de diferite tipuri si care sunt centrii interpretarii mesajelor nervoase. De exemplu, ariile vizuale asociative ne permit sa recunoastem si sa denumim ceea ce vedem. La cortex se face aluzie evocand faimoasa expresie „materie cenusie”. Griul este in caz culoarea nobletei...
Organismul uman este parcurs de lungi cordoane albicioase, nervii, care formeaza sistemul nervos periferic spre deosebire de sistemul nervos central, constituit din creier si maduva spinarii.


Tesuturile si organele sunt conectate in permanenta la centrele de comanda. Anumite organe au ca principal rol captarea informatiilor asupra mediului. Este vorba de organele de simt, dar si de mii de receptori sensibili la durere, presiune, temperatura, la tensiune musculara...
Muschii, viscerele si glandele raspund instructiunilor primite de la sistemul nervos central.
Planul de organizare a conexiunilor noastre nervoase este destul de complex. Lungi lanturi de celule nervoase, legate unele de altele si uneori ramificate, asigura legatura dintre organele centrale si cele periferice.
Fiecare nerv cuprinde un fascicul de fibre conductoare, care sint fiecare prelungirea acestor celule nervoase, localizate in encefal sau maduva spinarii. Pe traiectul nervilor, ganglionii nervosi, un soi de aglomerare de neuroni, transfera informatia altor celule nervoase.
Majoritatea organelor noastre joaca rol de intrare si de iesire. De exemplu, ochiul este si receptor si efector. Fibrele nervoase senzitive asigura transmiterea senzatiei vizuale, in timp ce fibrele nervoase motorii conduc mobilitatea ochiului. Astfel informatia circula in fibrele senzitive ale periferiei sistemului nervos, in directia maduvei sau a creierului. Un nerv poate fi transmitator de informatie intr-un singur sens sau dublu sens.
Se disting doua tipuri de fibre nervoase, dupa natura organului sau a tesutului deservit. Fibrele somatice leaga organele de simt, pielea, muschii scheletici si articulatiile de sistemul nervos central. Ele formeaza reteaua de informare a organismului constienta. Fibrele vegetative inerveaza viscerele si glandele. Ele sunt implicate in viata autonoma a organismului si formeaza reteaua de coordonare a miscarilor involuntare. Toate aceste fibre nervoase se grupeaza intr-un numar de nervi bine determinat. Din encefal pornesc direct 12 perechi de nervi, denumiti cranieni.


Sistem nervosCorpul contine in total 31 de perechi de nervi rahidieni din maduva spinarii. Fiecare dintre acesti nervi trimite in maduva 2 radacini: posterioara regrupeaza fibrele senzitive, iar radacina anterioara, fibrele motorii.
Anumiti nervi rahidieni se grupeaza in puncte aflate in retele complexe denumite plexuri. Din plexul brahial porneste inervatia membrelor superioare, in timp ce plexurile lombar si sacral dau nastere membrelor inferioare.
La nastere avem 10-20 de miliarde de celule nervoase, numar care scade apoi treptat. Neuronii sunt printre cele mai specializate celule ale corpului uman. Aspectul lor diferit reflecta larga paleta de functii pe care le integreaza. Un neuron care transmite senzatiile tactile nu seamana cu un neuron al creierului. Totusi amandoi poseda aceleasi atribute fundamentale si relizeaza conducerea influxului nervos.
O celula nervoasa se compune dintr-un corp celular, multiple ramificatii, denumite dendrite, si o ramificatie principala sau fibra nervoasa principala, axonul.
Corpul celular prezinta cel mai des o zona mai mare in care se afla nucleul. Ca orice alta celula, este sediul reactiilor chimice care alimenteaza activitatea neuronului. Dendritele care emana din corpul celular formeaza numeroase ramificatii. Extremitatile lor intra in contact cu celulele nervoase vecine. Axonul este un cordon lung, neted, cilindric care se termina prin cateva ramificatii. Poate conduce influxul nervos pe lungi distante, fara ca semnalul sa piarda din amplitudine. Propagarea semnalelor nervoase este deseori comparata cu cea a semnalelor sonore ale telefonului, convertite in impulsuri electrice, cu exceptia faptului ca acest cablu nervos este viu. Deplasarile sarcinilor electrice sunt urmarea a modificarilor complexe ale membranei axonului.
Atunci cand se afla in repaus celula nervoasa este mai saraca in ioni de natriu decat mediul exterior.
Cum sodiul este purtator al unei sarcini electrice pozitive, diferenta de concentratie antreneaza o diferenta de sarcina electrica de o parte si de alta a membranei celulare. in repaus neuronul este comparabil cu o baterie electrica, cu un pol pozitiv si unul negativ. Aceasta diferenta de sarcina constituie potentialul de repaus. Atunci cand celula nervoasa este excitata, membrana sa reorganizeaza local; ea lasa sa treaca ionii de sodiu, care intra masiv in celula in cateva miimi de secunda. Aceasta antreneaza o reechilibrare a sarcinilor electrice si provoaca spontan o modificare a membranei: astfel se propaga influxul nervos, de-a lungul membranei pana la extremitatea fibrei. Diferenta de sarcini ce parcurg celula se numeste potential de actiune.
inainte de a ajunge la destinatie, la extremitatea fibrei, alta celula e sa preia stafeta. Pentru a transmite mesajul celulele secreta substante chimice, neuromediatorii.


NeuroniAnumite semnale au de strabatut distante lungi si trec prin numeroase statii intermediare, cum sunt cele care pleaca de la picior la creier. Altele trebuie sa fie transmise de urgenta, de exemplu mesajele de durere.
Morfologia diferitor celule nervoase reflecta specializarea lor intr-una sau alta dintre functii. Dispozitivul lor de receptie a semnalelor are forme variate. Celulele situate in creier emit un numar mare de dendrite in mai multe directii, ceea ce le permite sa capteze informatia de pe cateva canale. in retina, de exemplu toate dendritele sunt grupate de aceeasi parte, astfel incat sa capteze cat mai bine lumina.
Aspectul axonilor este diferit: ei formeaza fibre lungi in nervi, dar sunt mult mai scurti in creier. Cei mai mari axoni sunt inconjurati de o teaca mielinica, o substanta grasoasa. Cand axonii sunt protejati astfel ei transmit mesajele mai rapid.
Specializarea neuronilor se repercuteaza asupra terminatiilor nervoase. Fibrele nervoase motorii se grefeaza pe muschi prin intermediul ramificatiilor cu extremitati aplatizate, denumite „placi motorii”.
in piele, terminatiile fibrelor senzitive se diferentiaza in receptori sensibil la atingere, la caldura, la frig sau la durere...
in planul de ansamblu al circuitelor noastre nervoase, fiecare component – fiecare neuron – isi are locul sau si, datorita acestei diversitati, sistemul nervos este o retea de comunicare foarte performanta.


Sistemul nervos periferic

In greaca soma inseamna corp. Un corp atent in permanenta la modificarile mediului sau, un corp solicitat in permanenta de ceilalti. Un intreg program pentru sistemul nervos somatic, al carui rol este de a centraliza datele adunate din mediul exterior, pentru a adapta, cat mai bine miscarile organismului.
Sistemul nervos somatic trebuie sa indeplineasca mai multe sarcini in paralel. Este cazul al situatiei cand ne aflam la volanul masinii...A conduce implica intai de toate a privi, a auzi si a-ti coordona miscarile. Trebuie, in plus, sa-ti alegi itinerarul, sa evaluezi situatii, sa reactionezi la intamplarile neprevazute...
in cursul acestor secvente actiuni-reactii, neuronii senzitivi ne informeaza in permanenta despre crisparea mainilor noastre pe volan. Concomitent sunt mobilizate si vazul si auzul.


Oricare ar fi situatia intalnita, sistemul nervos elaborand raspunsuri instantanee opereaza intotdeauna in acelasi mod. Fibrele nervoase senzitive furnizeaza informatiile: ele colecteaza senzatiile tactile, dureroase cu ajutorul unor terminatii situate in piele. Perceptia pe care o avem asupra lumii exterioare se imbogateste si prin senzatii auditive, olfactive, gustative si vizuale, adunate de fibrele senzitive.
Sistem nervosCaile nervoase ascendente fac ca informatia sa urce pana la cortexul cerebral. Pe traiect, maduva spinarii, bulbul rahidian si talamusul efectueaza o prima taiere a mesajelor nervoase. Tot la nivelul maduvei spinarii sau al bulbului, caile nervoase trec de partea cealalta: senzatiile ce iau nastere in dreapta a organismului vor fi analizate de emisfera stanga a creierului li invers.
Perceptiile noastre sunt reglate de diverse regiuni specializate ale cortexului cerebral. Fiecarei portiuni din suprafata corporala ii corespunde o zona precisa a cortexului senzitiv.


Alte regiuni trateaza informatiile legate de vedere, de auz etc.
in vecinatatea fiecarei arii senzitive si senzoriale exista arii de asociere. in numeroase coordonarea miscarilor necesita o reglare fina a motricitatii. Aceasta se bazeaza in mare parte pe cai descendente – ele trec prin talamus, bulb si cerebel – in comparatie cu caile sistemului piramidal. Controlul posturii, al echilibrului se efectueaza in bulbul rahidian, iar cerebelul corecteaza miscarile si permite realizarea lor cu precizie.
Aceste cai extrapiramidale au un rol esential: fara interventia lor, miscarile ar fi mult mai putin precise, chiar dezordonate.
Sistemul nervos vegetativ regleaza functiile involuntare ale corpului. Aceasta retea de cai nervoase, complementara sistemului nervos somatic, inerveaza inima, muschii tubului digestiv si al plamanilor, muschii netezi ai peretelui vaselor sanguine si ai glandelor. El actioneaza deci asupra circulatiei sanguine si a functiei cardiace, respiratiei, digestie si a excretiilor.
Contractiile muschilor viscerali si secretiile glandelor sunt automate, dar sistemul nervos vegetativ, nu este mai putin important. Ca si sistemul somatic, cuprinde fibre senzitive „ascendente” si fibre „descendente” care deservesc organele.
Fibrele ascendente sunt responsabile de sensibilitatea viscerala. Mult mai originala este organizarea cailor nervoase descendente, care regleaza activitatea viscerelor si a glandelor. Aceste fibre contin nervi motorii, vasomotorii sau secretori. Ei fac parte din ansambluri distincte: sistemul simpatic si parasimpatic. Fibrele nervoase apartin la unul dintre acesti sistem, unul stimuleaza activitatea, altul o inhiba.
Sistemul nervos simpatic pune organismul in starea de alarma: face sa creasca consumul energetic pregatindu-se sa raspunda la diferite agresiuni. Stimuleaza activitatea cardiaca si respiratorie.
Invers actioneaza sistemul parasimpatic, care intervine in trecerea in repaus a organismului.
Caile nervoase simpatice si parasimpatice sunt intotdeauna constituite din doua fibre nervoase care se conecteaza la un ganglion nervos.
Piesele cele mai importante ale sistemului parasimpatic sunt nervii vagi, ale caror fibre deservesc inima, caile respiratorii etc.
Reglarea contractiilor viscerale si a secretiilor rezulta dintr-un dozaj savant al activitatilor nervoase simpatice si parasimpatice. Acest dozaj se face prin controlul a doi centri: hipotalamusul si trunchiul cerebral.
Hipotalamusul realizeaza schimburi de semnale nervoase cu sistemul limbic si cu talamusul; capteaza informatii pe cale sanguina, fiind sensibil la temperatura, presiune si componenta chimica a sangelui; coopereaza cu hipofiza pentru a regla activitatea hormonala. Actionand in acelasi timp pe cale nervoasa si pe cale hormonala, ei controleaza ansamblul mecanismelor reglatorii ale functiilor organice.
Trunchiul cerebral leaga encefalul si maduva spinarii. El intervine in reflexe care asigura controlul functiilor principale si regleaza presiunea sanguina si ventilatia pulmonara.
Sistemul nervos vegetativ este uneori denumit sistem nervos autonom. Totusi independenta sa de alte functii nervoase este relativa. Centrii somatici si vegetativi situati in encefal schimba informatii si colaboreaza strans. Armonizarea functiilor noastre vitale depinde de aceasta

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Web:
Titlu:
UBB:
[b] [i] [u] [url] [quote] [code] [img] 
 
 
:angry::0:confused::cheer:B):evil::silly::dry::lol::kiss::D:pinch:
:(:shock::X:side::):P:unsure::woohoo::huh::whistle:;):s
:!::?::idea::arrow:
 

3.25 Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 
 

Cautare